luni, 1 decembrie 2008

Teatrul Tandarica

Adresa: Str. Eremia Grigorescu, nr.24, 10477 Bucuresti.
Telefoane: 021.315 23 77
Mail: tandarica@hotmail.com
Web: www.teatrultandarica.ro

Teatrul ŢĂNDĂRICĂ a fost fondat în anul 1945, iar prima sa secţie, cea de marionete, a fost condusă de actriţa Lucia Calomeri, ajutată de scenografii Elena Pătrăşcanu, Alexandru Brătăşanu, Lena Constante şi Ileana Popescu. Din prima echipă de artişti făceau parte regizorul Nicolae Massim şi marionetiştii: Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol, Lucia Georgescu ş.a. În 1949, Margareta Niculescu (actualul preşedinte de onoare UNIMA), noul director al instituţiei, a pus bazele secţiei de păpuşi a teatrului, împreună cu Renee George Silviu (director de scenă) şi Ştefi Nefianu, Fifi Bradu, Rita Stoian, Carmen Stamatiade – artişti păpuşari. Lor li s-au alăturat mai târziu artiştii plastici: Liviu Ciulei, Ella Conovici, Ioana Constantinescu, Mioara Buescu, regizorul Ştefan Lenkisch, artiştii păpuşari: Brânduşa Zaiţa Silvestru, Justin Grad, Misu Pruszinski, Costel Popovici, Valeriu Simeon etc. Aici au montat regizorii: Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Cristian Pepino, Victor Ioan Frunză, Ildiko Kovacs, Irina Niculescu, Felix Alexa, Ion Caramitru ş.a.

Înainte de 1989 s-au montat spectacole care au impus noi modalităţi de expresie în teatrul de animaţie: Umor pe sfori, Micul prinţ, Cartea cu Apollodor, Cele trei neveste ale lui Don Cristobal, Eu şi materia moartă, Cabaret-issimo, Peter Pan, Ninigra şi Aligru, Petrică şi lupul, Tyl Eulenspiegel, Petruşka, Don Quijote etc. Tot aici s-au ţinut patru ediţii (1958, 1960, 1965 şi 1998) ale Festivalului Internaţional al Teatrelor de Păpuşi şi Marionete. În 1978 Teatrul ŢĂNDĂRICĂ a câştigat Premiul Erasmus pentru contribuţia importantă la formarea profilului estetic al teatrului de păpuşi contemporan. A întreprins numeroase turnee, a participat la festivaluri pe aproape toate continentele, obţinând şi alte premii de creaţie şi interpretare. Ca o formă de rezistenţă artistică împotriva regimului politic au rămas celebre Nocturnele de la ŢĂNDĂRICĂ.

În perioada 1986-1999 directorul teatrului este Michaela Tonitza-Iordache, sub a cărei conducere s-au jucat spectacole importante precum Visul unei nopţi de vară, Adunarea păsărilor, Furtuna, s-au montat pentru prima dată opere cu păpuşi - Cenuşăreasa şi Bastien şi Bastienne - şi spectacole care au ţinut mult timp capul de afiş al teatrului: Motanul încălţat, Pinocchio, Harap Alb.

Din anul 2000, conducerea teatrului a fost încredinţată lui Călin Octavian Mocanu, care este şi Secretar General UNIMA-România, preşedintele părţii române a acestei uniuni de breaslă fiind regizorul Cristian Pepino. În această ultimă perioadă Teatrul ŢĂNDĂRICĂ şi-a propus să încurajeze în mod special debuturile artistice în teatrul de animaţie. Noi spectacole de success: Frumoasa şi Bestia, Păcală, Capra cu trei iezi, Jack şi vrejul de fasole, Dragostea celor trei portocale, prezentate la diverse festivaluri naţionale şi internaţionale şi încununate cu prestigioase premii. Cristian Pepino îndrumă o nouă generaţie de artişti, care debutează în arta regiei de animaţie: Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Daniel Stanciu etc. Pe lângă cele două săli ale teatrului, cea din Calea Victoriei (pentru păpuşi) şi cea din Piaţa Lahovari (pentru marionete), în anul 2003 s-a inaugurat Studioul AnimArt, dedicat cercetării şi experimentului în arta animaţiei, cu spectacolul Faust, în regia colectivă a trei dintre actorii talentaţi ai teatrului: Gabriel Apostol, Ioan Brancu şi Mariana Zaharia.

În anul 2004 Sala Lahovari a fost complet renovată, pentru ca acum, la moment aniversar, să-şi primească din nou spectatorii cu bucurie şi căldură.

Veniţi zi de zi la ŢĂNDĂRICĂ! De 60 de ani vă aşteaptă cu cortina ridicată!

Teatrul Pod

Adresa: Calea Plevnei 61, sect. 1, cod postal 010223, Bucuresti,
Telefoane: 315.25.42
Fax: 312 19 20
Mail: cultural@ccs.ro
Web: www.ccs.ro

TEATRUL STUDENTESC “PODUL”

Teatrul Studentesc “Podul” este un loc magic in care actorul este ceea ce este menit sa fie: elementul principal al spectacolului, principalul transmitator de emotie, acela care creaza atmosfera speciala pentru care spectatorul isi doreste sa mearga in sala de teatru iar si iar. infiintat in anul 1967 la initiativa unor studenti (pe atunci) la I.A.T.C. (Magda Bordeianu, Teodor sugar si Grigore Popa) in mansarda Casei de Cultura a Studentilor Bucuresti, Teatrul Studentesc "Podul" a avut o neintrerupta activitate. Primul spectacol jucat in acest spatiu a avut loc pe 10 ianuarie 1968.

Este primul teatru din tara cu spatiu de joc en-rond (in mijlocul publicului) . Regizorul si mentorul trupei este din anul 1970 regizorul Catalin Naum, cel care a indrumat spre profesionism mai multi tineri pasionati de teatru, care au devenit astfel actori de renume.

In ciuda trecerii anilor si a experimentelor diverse care s-au desfasurat in zona teatrala, “Podul” a ramas un punct de referinta, un loc in care omul de teatru, dar si spectatorul isi poate gasi “centrul de greutate”, echilibrul artistic.

La “Podul” s-au facut experimente, s-a creat mereu, dar nu s-a renuntat niciodata la ceea ce este esential in teatru: relatia actor-spectator, mesajul care uneste scena si publicul undeva intr-un spatiu aparte, de dincolo de cuvinte. Caci la “Podul” se cauta adevarul, adevarul scenic si adevarul omenesc.

An de an trupa intinereste prin adoptarea unor noi membri, toti tineri, aflati la inceput de drum.

Repertoriul trupei cuprinde texte din dramaturgia romaneasca si universala precum si texte originale, nu este un repertoriu impus ci nascut din nevoia tinerilor de a-si exprima atitudinea fata de vremurile in permanenta schimbare, esentiala pentru conducatorul trupei, Catalin Naum, ramanand educarea actorului pentru a deveni creator si nu doar un simplu executant.

Trupa teatrului PODUL este initiatoare a Festivalului de Teatru Studentesc „Eugene Ionesco” - teatru al absurdului care se deruleaza anual in noiembrie si joaca constant spectacole in cadrul stagiunii “Europa si Noi” din Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti.

A sustinut spectacole pe diverse scene din Bucuresti si din tara .

Fiind o scoala, teatrul Studentesc PODUL mentine treze in constiinta publicului tanar zilele ce marcheaza fie nasterea fie trecerea in nefiinta a unor personalitati ale culturii romane precum Mihai Eminescu, Nichita Stanescu, I.L.Caragiale, Eugene Ionesco, realizand de fiecare data montaje dupa textele celor aniversati.

Teatrul “Podul” este un curs de actorie, posibil de comparat cu orice alt curs care undeva, in tarile calde, ar costa foarte mult. scoala de la “Podul” nu costa nimic…

Asa am putea crede noi, numai ca, de fapt, a costat o viata de om, dedicata aproape total teatrului “Podul” si in intregime pregatirii actorilor. in viata lui Catalin Naum a existat numai teatrul, lucrul cu actorul, cu potentialul actor.

"De ce Teatrul "PODUL"?....simplu : pentru ca se face teatru de foarte buna calitate in podul Casei de Cultura a Studentilor,.....ceva mai complicat: pentru ca in aceste ultime decenii a existat (si cand se putea si cand nu se putea) o PUNTE - un POD adevarat si permanent intre creatia artistica studenteasca si spectator." (Laurentiu Toma, director CCS Bucuresti 1972-2003)

“ In genere, despre teatrul facut de diletanti se vorbeste (ori se tace) cu destula malitiozitate. Nu stiu in alte parti cum este (sau poate stiu dar va voi spune altadata )insa la POD exista cu adevarat o scoala………De nu ma credeti, treceti uneori pe acolo: veti vedea cum se”zamislesc” –aproape nestiuti de nimeni- artistii de maine!” (revista Rampa, 1997)

“Astazi, cand poate ti se rupe sufletul de cat “adevar” te inunda...n-or mai fi de spus decat urmatoarele: Vino la “PODUL”, omule!. Vino cand vrei si cu cine vrei! N-ai nevoie si tu de putina...”suferinta”?Caci “suferi” cand vezi ca se poate, nu?

Asta e viata, omule! si unde e viata inseamna ca rasare soarele! Trebuie sa fie intotdeauna un nou inceput!

Te astept! Vino, dar ia cu tine ce ai mai sfant caci har si sfintenie ai sa gasesti. De n-o fi asa, sa vii sa-mi spui! (Romeo Busegescu - (fost) “podar“)

“ Poti sa descoperi ca esti rau, ca esti nebun, ca esti mincinos, ca esti fraier. Orice descoperire este ceea ce ai putea sa fii, adica ceea ce ai putea deveni…in scena. Pentru ca ceea ce joaca actorul nu este altceva decat ce ar putea omul din el sa devina intr-o situatie sau alta.

Catalin Naum este PROFESORUL de actorie. El te invata sa fii! Ceea ce e mai important decat sa pari sau sa stii sau sa vrei sau sa poti. Sa fii! Asta e adevarat si asta inseamna teatrul : a fi pentru ca oamenii sa se descopere pe ei in emotia ta autentica... »(Anca Constantin – actrita)

“Atata emotie, atata daruire, atat farmec si-atata vointa n-am mai vazut demult nici macar in teatrele cu pretentii, unde primul lucru care se instaleaza este suficienta. Spectatorii erau captivati, vrajiti de o vraja care te facea sa fii acolo, cu actorii; si-acum cand scriu, privind in urma acea vraja imi genereaza emotii ce ma ravasesc ...Patruzeci de ani cu multe impliniri, ani in care au fost si tristeti; caci unii din cei care au trecut pe-acolo, azi ne privesc din puzderia de stele de deasupra noastra.. “.(Vasile Toma-actor)

Teatrul Odeon

Adresa: Calea Victoriei nr. 40-42, sector 1, Bucuresti, cod 010062
Telefoane: 021.313 68 74 021.313 68 74
Mail: odeon.art@teatrul-odeon.ro
Web: www.teatrul-odeon.ro

Secolul XVII

In zona actuala a Teatrului Odeon se afla in sec. XVII proprietatea spatarului Dumitrache Ghica, primit ca zestre de la Maria Vacarescu. Prima atestare documentara a unei case boieresti dateaza din anul 1768. In 1807 proprietatea a fost divizata prin mostenire, terenul revenind lui Costache banul. In anul 1813 Ioan Caragea a inchiriat proprietatea Ghica pentru a instala Curtea domneasca. Ulterior, Caragea a inchiriat si casa Slatineanu folosita pentru divanul domnesc (aflata pe locul actualului imobil Capsa, inclusiv cladirea de pe Calea Victoriei 38). Statutul de Curte domneasca a fost mentinut pana in anul 1825.

Curtea domneasca a lui Caragea cuprindea, dupa diferite descrieri, resedinta – fosta casa

Ghica – si anexele: grajduri in zona dinspre str. Academiei si catre sud ( pe actualul corp al hotelului Majestic).

Casele Ghica au fost cumparate in 1860 de Nicolae Lahovary, familia mentinandu-si proprietatea pana la nationalizarea din 1948.

1860-1945

Procesul de modernizare a Caii Victoriei a afectat si proprietatea Lahovary. In locul rezidentei de lux – devenita caduca, terenul a fost utilizat pentru noi functiuni. Casa Ghica a fost inchiriata pentru institutii sau comert: Clubul tinerimii, Partidul National de peste Carpati, Societatea Mercur, berarie si bodega importanta etc.

O interventie mai importanta a fost vanzarea (sau inchirierea) a doua parcele de pe latura de nord unde a fost construit, catre Calea Victoriei, un imobil in care are sediul, in perioada interbelica, celebra gazeta L’Independance Roumaine (la al carui etaj au avut loc reprezentatiile lui Lumière) si magazinul de muzica Orfeu.

Restructurarea majora a proprietatii s-a produs la inceputul sec. XX. Din initiativa lui Emil lahovai, arhitectul Grigore Cherchez a conceput un ansamblu arhitectural de avengura: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fatada orientata catre Calea Victoriei, flancat de doua corpuri laterale, catre nord magazine si apartamente si catre sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat in 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic si corpul nordic cu apartamente si magazine, configurand astfel cele doua pasaje.

Teatrul a suferit unele transformari catre jumatatea secolului, amplificarea salii, inaltarea scenei si introducerea unor corpuri de legatura cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele doua pasaje.

Bombardamentele din 1945 au afectat atat teatrul, cat si corpurile laterale, in special cel nordic care a fost partial refacut.

1947 –2003

Pana in anii 60 ansamblul si-a pastrat integritatea fizica,insa cu schimbarea functiunilor. Fosta casa a fost transformata in libraria Cartea Rusa, iar Hotel Majestic a fost scos din functiune.

In anii 70, intr-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic si-a recapatat functiunea originara.

In anul 1974 Sala Comedia a Teatrului National devine Sala Majestic a Teatrului Giulesti, teatru care in anul 1990 isi schimba denumirea in Teatrul Odeon.

In anii 80 a fost construit un imobil catre Calea Victoriei, pe locul ramas gol prin demolari pe latura de nord si s-a amenajat alveola creata in fata teatrului.

In anul 2002 cladirea Teatrului Odeon este renovata aproape in intregime. S-a refacut podeaua scenei, scaunele din sala au fost schimbate, tencuiala peretilor interiori a fost data jos pana la stucatura si refacuta. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refacute scarile interioare si exterioare cu piatra din cariera Vlatza (Bulgaria).

Teatrul Nottara

Adresa: B-dul Magheru nr. 20, 70158 Bucuresti
Telefoane: 212.52.89 212.52.90
Fax: 312.44.80
Mail: nottara@b.astral.ro
Web: www.nottara.ro

Teatrul NOTTARA, situat pe Bulevardul Magheru, una dintre cele mai importante artere comerciale ale capitalei, a fost fondat în 1947, ca Teatrul ARMATEI, capatând mai târziu drept patronimic numele marelui actor român Constantin Nottara (1859-1935). La acea vreme, în fruntea teatrului se afla George Vraca, nume de prestigiu al scenei românesti. În 1964, dupa moartea lui Vraca, al carui ultim rol a fost Richard al III- lea, la directia teatrului a fost numit dramaturgul Horia Lovinescu.

Începând cu directoratele lui George Vraca si Horia Lovinescu, Teatrul NOTTARA s-a definit ca un teatru de repertoriu, cu o personalitate distincta în peisajul artistic românesc. Datorita valorii echipei sale, NOTTARA a reusit sa-si atraga un public fidel. Fara a-si nega vreo clipa caracterul popular, Teatrul NOTTARA a reusit sa mentina, între cele 320 de titluri din dramaturgia româneasca si universala, propuse publicului de-a lungul a peste 50 de ani de existenta, un echilibru benefic între divertisment si tematica filosofica, între râsul eliberator si gravitatea problemelor existentiale.

În special în cele peste doua decenii legate de prezenta lui Horia Lovinescu, Teatrul NOTTARA si-a ridicat stacheta ofertelor si a facut propuneri incitante în scopul unei deschideri culturale, prin înnoire problematica si estetica, mentinându-si constant audienta publicului. De asemenea, a acordat o atentie deosebita marelui repertoriu universal, consemnând în istoria sa montari de referinta cu texte de Shakespeare, Molière, Ibsen, Cehov, Gorki, Dostoievski, Albee, O’Neill, Pirandello, Garcia Lorca, G. B. Shaw s.a. Tot aici au fost abordate pagini relevante ale dramaturgiei clasice românesti (Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Stefanescu etc). Au avut loc si premierele absolute ale majoritatii pieselor lui Horia Lovinescu; au fost jucate creatiile celor mai importanti autori români, fiind lansati si numerosi dramaturgi contemporani.

În prezent, Teatrul NOTTARA, condus de cunoscutul actor de teatru si film Mircea DIACONU, este o institutie publica de cultura aflata sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, functionând ca o companie permanenta cu un colectiv artistic de 42 de actori angajati si cu o echipa tehnica si administrativa de pâna la 100 de membri. În fiecare stagiune, ruleaza un repertoriu cu cel putin 15 titluri, atât la Sala Magheru - “Horia Lovinescu” – scena italiana cu o capacitate de 485 de locuri (dimensiuni: 8,5x11m), cât si la Sala Studio – “George Constantin” - un spatiu elegant si functional cu maximum 99 de locuri (dimensiuni aproximative: 6,5x6,5m).

Teatrul National de Opereta I. Dacian

Adresa: Bd. Nicolae Bălcescu nr.2, 70000 Bucureşti
Telefoane: 021.313 63 48 021.314.11.87
Fax: 021.312 65 83
Mail: opereta@rdsnet.ro
Web: www.opereta.ro

Opereta a fost şi este, ca gen musical, deosebit de îndrăgită de publicul românesc, mărturie stau numeroasele companii de gen care au existat în Bucureşti şi în ţară încă de acum 100 de ani. Spectacolul de operetă s-a integrat firesc în viaţa culturală bucureşteană; meritul aparţine trupelor ce au evoluat în vestita Grădină Oteteleşeanu, la începutul secolului XX. Companiile Grigoriu şi Leonard au cultivat şi au întreţinut interesul publicului bucureştean pentru operetă. Legendarul Prinţ al Operetei, Leonard a conferit spectacolului forţa magnetică de atracţie.

În perioada interbelică este meritul Teatrului Alhambra şi al directorului Nicolae Vlădoianu de a readuce în atenţia publicului spectacolul de operetă.

Între 1946-1950, secţia muzicală a Teatrului Armatei a impus şi a statornicit în noi dimensiuni

şcoala românească de opereta. Graţie acestei bogate tradiţii a fost posibilă înfiinţarea Teatrului de Stat de Operetă - inaugurat la 7 noiembrie 1950 cu premiera, "Vânt de libertate" de I. Dunaevski.

De-a lungul anilor, succesele artiştilor operetei bucureştene au depăşit graniţele ţării, numeroasele turnee întreprinse în mai toate ţările europene făcând-i cunoscuţi şi apreciaţi - ansamblul de balet al teatrului cucerind chiar şi continentul american. Din nefericire, clădirea teatrului a fost demolată în august 1986. De atunci, opereta bucuresteana îşi primeşte spectatorii în cocheta Sală Mică din clădirea Teatrului Naţional. După 1990 i s-a adăugat titulaturii Teatrului de Operetă şi numele onorant al maestrului Ion Dacian.

La împlinirea celor 50 de ani de existenţă, ca teatru de stat, prin Hotărâre

Guvernamentala, operetei i s-a conferit titlul de Teatru Naţional în baza unor realizări artistice de excepţie.

De-a lungul celor 52 de stagiuni, au vazut luminile rampei 155 de premiere-între acestea 30 fiind operete românesti. Evantaiul repertorial însumeaza 90 de titluri de la scoala franceza la musicalul modern.

Director General: Amza Săceanu

Director: Daniel Eufrosin

Secretar literar-muzical: Eugenia Mirescu

Teatrul National

Adresa: Bd. N. Bãlcescu 2
Telefoane: 313.91.75/153
Fax: 314.80.26
Mail: tnbpress@yahoo.com
Web: www.tnb.ro

Teatrul Naþional din Bucureºti a fost inaugurat în 1852.

De la începuturile sale a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie naþionalã, unde publicul românesc a fost familiarizat cu cele mai noi ºi mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat întâia ºcoalã de regie româneascã ºi unde s-au format generaþii de mari actori, de dramã ºi de comedie.

Apariþia Teatrului Naþional din Bucureºti s-a datorat schimbãrilor de ordin social ºi politic impuse de Revoluþia de la 1848. Sala de spectacole, cu o capacitate initial redusa, a trebuit sa fie, în vederea inaugurarii, marita pentru a cuprinde mai multi spectatori. Statutul teatrului a fost stabilit în 1864, când, printr-un Decret al lui Mihail Kogãlniceanu (Primul Ministru al lui Al.I.Cuza) “s-a hotarât sa se ia pe contul statului si sa devina institutie nationala”. Prima “lege pentru organizarea si administrarea teatrelor din România” va fi votata de Parlament în 1877 dar tara fiind angrenata în Razboiul pentru Independenta, fondurile prevazute nu au fost alocate. Mai mult, teatrul organizeaza în aceasta perioada reprezentatii în folosul soldatilor raniti si pentru întretinerea spitalelor. În timpul reprezentatiilor, publicul era tinut la curent cu evenimentele de pe front.

În 1908 Pompiliu Eliade reglementeaza organizarea Teatrului Naþional printr-o noua Lege în pas cu dezvoltarea artei europene. Prin ea se dãdea, de asemenea, o importanta deosebita încurajarii dramaturgiei române si se puneau bazele colaborarii teatrului cu institutiile fundamentale ale tarii, Academia si Universitatea. Teatrul National devenea astfel un etalon, un punct de referinta al culturii române.

Legea a functionat pâna la instaurarea dictaturii comuniste.

Istoria Teatrului National se confunda în mare parte cu istoria dramaturgiei românesti. Aici au debutat cei mai importanti dramaturgi, de la clasici pâna la perioada contemporana. În 1867 la Teatrul National a fost reprezentata prima opera de seama din dramaturgia româneasca, Razvan si Vidra de B.P.Hasdeu. În 1879, cu O noapte furtunoasa începea seria premierelor cu piesele lui I.L.Caragiale. Tot în 1879 încep sa fie reprezentate piesele lui Vasile Alecsandri. În 1902 are loc premiera Vlaicu Voda de A.Davila, iar în 1909-1910 se reprezinta pentru prima oara trilogia lui B.Delavrancea. Au urmat dramaturgii români importanti din perioada interbelica (Victor Ion Popa, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, N.Iorga, Gib Mihaescu, M.Sebastian, George Ciprian, Mihail Sorbul, Anton Holban, A.Kiritescu, G.M. Zamfirescu, Tudor Musatescu, etc.) si dramaturgii contemporani: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Eugen Barbu, I.D.Sârbu, Teodor Mazilu, Paul Anghel, D.R.Popescu, si multi altii.

În aproape 150 de ani de existenta, Teatrul National Bucuresti a reusit sa reprezinte cele mai importante si mai semnificative piese din dramaturgia universala. La înfiintare, primul sau repertoriu cuprindea piese de Voltaire, Moliere, Schiller, Alfieri. În 1861 a fost reprezentat pentru prima oara Shakespeare (Hamlet), în 1895 Ibsen (Rosmersholm), în 1915 Maxim Gorki (Azilul de noapte), în 1919 G.B.Shaw (Candida), în 1921 A. Strindberg (Domnisoara Iulia) si L.N.Tolstoi (Puterea întunericului), în 1923 A.P.Cehov (Pescarusul) etc.

Aceasta orientare catre autorii dramatici de prima marime a fost consecventa. Nu întâmplator la Teatrul National din Bucuresti si-au gasit loc pe scena scrieri de J.Cocteau, T.Williams, E.O Neill, Arthur Miller, Fr. Durrenmatt, Oscar Wilde, F.G. Lorca, A.Camus, Samuel Beckett, Eduardo de Filippo, Ed. Bond, J.Joyce, Ed. Albee, Neil Simon, J.Osborne, Ronald Harwood, Dusan Kovacevic, Kostas Assimakopoulos, William Luce si multi altii, cele mai multe dintre ele fiind prezentate în premiera pe tara.

Daca istoria Teatrului National din Bucuresti se caracterizeaza, dupa cum am vazut, prin îmbogatirea masiva a repertoriului national si prin reprezentarea celor mai interesante scrieri dramatice din literatura universala, promovarea mijloacelor moderne de regie si interpretare a constituit, de asemenea, una dintre preocuparile sale fundamentale, scoala nationala fiind recunoscuta, din 1891, pe plan european, înca dupa primul turneu european al teatrului la Viena. Actorii C.Nottara, Aristizza Romanescu, Gr. Manolescu, I.Brezeanu, si mai apoi George Calboreanu, Aura Buzescu, I.Fintesteanu, Al.Giugaru, Gr.Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Silvia Popovici,Gh.Cozorici, Carmen Stanescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan ca si regizorii Paul Gusti, Soare Z.Soare, Sicã Alexandrescu, I.Sahighian, Al. Finþi, Horea Popescu, I.Cojar, Andrei ªerban, Radu Penciulescu, L.Giurchescu, Grigore Gonþa etc. sunt cunoscuþi nu numai în þarã, dar ºi în întreaga lume pentru talentul ºi imaginaþia lor.

Vechea cladire a Teatrului National Bucuresti a fost bombardata la Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1973 teatrul functioneaza într-un nou local, un edificiu modern, desfasurat pe o suprafata de 10 000 mp (din care 1480mp apartin scenei mari), cu trei sali (1100, 400,200 locuri) si beneficiind de cele mai performante dotari tehnice din tara.

În ultimii ani s-a simtit nevoia ca activitatea Teatrului National Bucuresti sa fie revigorata pentru a se ridica din nou la nivelul spiritelor sale tutelare. Dupa revirimentul si explozia de entuziasm produse de Trilogia antica a lui Andrei Serban, în Teatrul National trebuia pus capat perioadei de tranzitie artistica prin strategii noi, prin programe bine articulate, potrivite fortelor artistice existente si capabile sa-i redea demnitatea artistica si statutul de prima scena a tarii.

În prezent putem considera cã Teatrul Naþional se aflã din nou în centrul atenþiei publicului ºi al mass-media.

O nouã generaþie de vedete strãluceºte pe prima scenã a þãrii, alãturi de monºtri sacrii, marile vedete ale teatrului românesc.

Teatrul Mic

Adresa: Str. Constantin Mille nr. 16 010142 Bucuresti, sectorul I
Telefoane: 021.314 70 81
Fax: 021 312 36 63
Mail: teatrulmic@teatrulmic.ro
Web: www.teatrulmic.ro

În 1914, la Bucureşti se înfiinţează un nou teatru. Acesta poartă numele actriţei Maria Filotti şi îşi are sediul în strada Sărindar. După cel de-al doilea război mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă, pe rând, denumirile Studioul Actorului de Film "Constantin Nottara" şi Teatrul pentru tineret şi copii după care, botezat în 1964 cu numele său actual, intră în familia teatrelor mici din Eoropa. S-a schimbat între timp şi denumirea străzii, din Sărindar în strada Constantin Mille, dar sediul teatrului, acelaşi din 1914, a devenit, şi datorită tradiţiei un loc iubit de publicul bucureştean. Consolidarea reputaţiei teatrului se datorează însă, bineînţeles, performanţelor sale artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul MIC au cuprins tot diapazonul dramaturgiei universale şi româneşti, de la clasici până la moderni şi contemporani, de la marile tragedii pâna la comedii de mare succes.

Teatrul MIC îşi face un titlu de onoare din faptul că a lansat mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere internaţionale: Liviu Ciulei a debutat aici, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu, Cătălina Buzoianu şi Silviu Purcărete au lucrat pe această scenă ani de zile. Tot aici s-au lansat şi o mulţime de mari actori, dintre care nu-i vom numi, decât pe

"clasicii" în viaţă sau prezenţi în memoria publică: Gh. Ionescu Gion, Ion Marinescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuţă, Valeria Seciu, Ştefan Iordache, Mitică Popescu...

Multe dintre succesele Teatrului MIC, şi le vom aminti doar pe cele mai răsunătoare: Richard al II-lea, Doi pe un balansoar, Tango, Jocul ielelor, Nebuna din Chaillot, Să-i îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul şi Margareta, Ivona, principesa Burgundiei, Richard al III-lea... au fost recompensate cu premii româneşti şi internaţionale.