Teatrul National

Adresa: Bd. N. Bãlcescu 2
Telefoane: 313.91.75/153
Fax: 314.80.26
Mail: tnbpress@yahoo.com
Web: www.tnb.ro

Teatrul Naþional din Bucureºti a fost inaugurat în 1852.

De la începuturile sale a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie naþionalã, unde publicul românesc a fost familiarizat cu cele mai noi ºi mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat întâia ºcoalã de regie româneascã ºi unde s-au format generaþii de mari actori, de dramã ºi de comedie.

Apariþia Teatrului Naþional din Bucureºti s-a datorat schimbãrilor de ordin social ºi politic impuse de Revoluþia de la 1848. Sala de spectacole, cu o capacitate initial redusa, a trebuit sa fie, în vederea inaugurarii, marita pentru a cuprinde mai multi spectatori. Statutul teatrului a fost stabilit în 1864, când, printr-un Decret al lui Mihail Kogãlniceanu (Primul Ministru al lui Al.I.Cuza) “s-a hotarât sa se ia pe contul statului si sa devina institutie nationala”. Prima “lege pentru organizarea si administrarea teatrelor din România” va fi votata de Parlament în 1877 dar tara fiind angrenata în Razboiul pentru Independenta, fondurile prevazute nu au fost alocate. Mai mult, teatrul organizeaza în aceasta perioada reprezentatii în folosul soldatilor raniti si pentru întretinerea spitalelor. În timpul reprezentatiilor, publicul era tinut la curent cu evenimentele de pe front.

În 1908 Pompiliu Eliade reglementeaza organizarea Teatrului Naþional printr-o noua Lege în pas cu dezvoltarea artei europene. Prin ea se dãdea, de asemenea, o importanta deosebita încurajarii dramaturgiei române si se puneau bazele colaborarii teatrului cu institutiile fundamentale ale tarii, Academia si Universitatea. Teatrul National devenea astfel un etalon, un punct de referinta al culturii române.

Legea a functionat pâna la instaurarea dictaturii comuniste.

Istoria Teatrului National se confunda în mare parte cu istoria dramaturgiei românesti. Aici au debutat cei mai importanti dramaturgi, de la clasici pâna la perioada contemporana. În 1867 la Teatrul National a fost reprezentata prima opera de seama din dramaturgia româneasca, Razvan si Vidra de B.P.Hasdeu. În 1879, cu O noapte furtunoasa începea seria premierelor cu piesele lui I.L.Caragiale. Tot în 1879 încep sa fie reprezentate piesele lui Vasile Alecsandri. În 1902 are loc premiera Vlaicu Voda de A.Davila, iar în 1909-1910 se reprezinta pentru prima oara trilogia lui B.Delavrancea. Au urmat dramaturgii români importanti din perioada interbelica (Victor Ion Popa, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, N.Iorga, Gib Mihaescu, M.Sebastian, George Ciprian, Mihail Sorbul, Anton Holban, A.Kiritescu, G.M. Zamfirescu, Tudor Musatescu, etc.) si dramaturgii contemporani: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Eugen Barbu, I.D.Sârbu, Teodor Mazilu, Paul Anghel, D.R.Popescu, si multi altii.

În aproape 150 de ani de existenta, Teatrul National Bucuresti a reusit sa reprezinte cele mai importante si mai semnificative piese din dramaturgia universala. La înfiintare, primul sau repertoriu cuprindea piese de Voltaire, Moliere, Schiller, Alfieri. În 1861 a fost reprezentat pentru prima oara Shakespeare (Hamlet), în 1895 Ibsen (Rosmersholm), în 1915 Maxim Gorki (Azilul de noapte), în 1919 G.B.Shaw (Candida), în 1921 A. Strindberg (Domnisoara Iulia) si L.N.Tolstoi (Puterea întunericului), în 1923 A.P.Cehov (Pescarusul) etc.

Aceasta orientare catre autorii dramatici de prima marime a fost consecventa. Nu întâmplator la Teatrul National din Bucuresti si-au gasit loc pe scena scrieri de J.Cocteau, T.Williams, E.O Neill, Arthur Miller, Fr. Durrenmatt, Oscar Wilde, F.G. Lorca, A.Camus, Samuel Beckett, Eduardo de Filippo, Ed. Bond, J.Joyce, Ed. Albee, Neil Simon, J.Osborne, Ronald Harwood, Dusan Kovacevic, Kostas Assimakopoulos, William Luce si multi altii, cele mai multe dintre ele fiind prezentate în premiera pe tara.

Daca istoria Teatrului National din Bucuresti se caracterizeaza, dupa cum am vazut, prin îmbogatirea masiva a repertoriului national si prin reprezentarea celor mai interesante scrieri dramatice din literatura universala, promovarea mijloacelor moderne de regie si interpretare a constituit, de asemenea, una dintre preocuparile sale fundamentale, scoala nationala fiind recunoscuta, din 1891, pe plan european, înca dupa primul turneu european al teatrului la Viena. Actorii C.Nottara, Aristizza Romanescu, Gr. Manolescu, I.Brezeanu, si mai apoi George Calboreanu, Aura Buzescu, I.Fintesteanu, Al.Giugaru, Gr.Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Silvia Popovici,Gh.Cozorici, Carmen Stanescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan ca si regizorii Paul Gusti, Soare Z.Soare, Sicã Alexandrescu, I.Sahighian, Al. Finþi, Horea Popescu, I.Cojar, Andrei ªerban, Radu Penciulescu, L.Giurchescu, Grigore Gonþa etc. sunt cunoscuþi nu numai în þarã, dar ºi în întreaga lume pentru talentul ºi imaginaþia lor.

Vechea cladire a Teatrului National Bucuresti a fost bombardata la Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1973 teatrul functioneaza într-un nou local, un edificiu modern, desfasurat pe o suprafata de 10 000 mp (din care 1480mp apartin scenei mari), cu trei sali (1100, 400,200 locuri) si beneficiind de cele mai performante dotari tehnice din tara.

În ultimii ani s-a simtit nevoia ca activitatea Teatrului National Bucuresti sa fie revigorata pentru a se ridica din nou la nivelul spiritelor sale tutelare. Dupa revirimentul si explozia de entuziasm produse de Trilogia antica a lui Andrei Serban, în Teatrul National trebuia pus capat perioadei de tranzitie artistica prin strategii noi, prin programe bine articulate, potrivite fortelor artistice existente si capabile sa-i redea demnitatea artistica si statutul de prima scena a tarii.

În prezent putem considera cã Teatrul Naþional se aflã din nou în centrul atenþiei publicului ºi al mass-media.

O nouã generaþie de vedete strãluceºte pe prima scenã a þãrii, alãturi de monºtri sacrii, marile vedete ale teatrului românesc.